Regii blestemaţi, de Maurice Druon

Romanul „Regii Blestemaţi” este un roman istoric, alcătuit din şase cărţi. Maurice Druon descrie cu măestrie timpurile, începutul secolului al XIV-lea, începând cu domnia lui Filip al IV-lea, supranumit, datorită frumuseţii sale, Filip cel Frumos, şi, datorită durităţii de care a dat dovadă de-a lungul domniei, şi Filip de Fier, Regele de Fier sau Regele de Marmură. De asemeni, Druon surprinde şi sfârşitul dinastiei Capeţienilor.

                

 Scriitorul suprinde în frumosul roman istoria Franţei, povestind din mai multe puncte de vedere. Sunt, astfel, surprinşi Regele de Fier, Ludovic cel Arţăgos, Carol cel Drept, adulterul soţiilor celor trei fii ai săi, între care una era, de fapt, nevinovată. Suprinde şi drama trăită de Isabela a Franţei, din cauza unui soţ ale cărui gusturi se îndreptau şi spre bărbaţi.

                

 Romanul debutează cu ''Regele de Fier'', începutul secolului al XIV-lea şi surprinde momentul când Templierii îi blesteamă pe regii Franţei până la a treisprezecea generaţie.

                

Conflictele ce se nasc de-a lungul cărţii, urmările blestemului Templierilor şi arderii acestora pe rug, precum şi răceala şi nepăsarea de care Filip dă dovadă, lăsând la început impresia ca îi pasă de moartea Templierilor, însă după aceea explică regretul ce-l poartă pentru că nu le tăiase limbile acestora, spre a nu mai putea vorbi.

            

Sunt surprinse şi alte întâmplări care te ţin cu sufletul la gură, apar personaje complexe, ca Roger Mortimer, Robert D’Artois, mama acestuia, amanta sa, Ioan al II-lea şi multe alte personaje esenţiale în această operă, dar şi multe lupte cruciale, descrise cu atâta pricepere, încât citeşti pe nerăsuflate.

                

Istoriile Franţei, dar şi a Angliei, şi poveştile care se nasc sunt un deliciu pentru cititori. De altfel, modul cum o femeie, Isabela, ia atitudine într-o lume condusă de bărbaţi merită urmărit şi fiecare victorie savurată.

                 

Am citit cartea asta destul de târziu însă am savurat-o, am iubit-o şi o iubesc în continuare. E una din cărţile mele de suflet, m-a făcut să iubesc istoria Franţei şi Angliei, dar şi s-o idolatrizez pe Isabela.

                

                                                      În ordine, cărţile sunt: 
                                                      Regele de Fier (Vol. 1)
                                                   Regina Sugrumată (Vol. 2)
                                                  Otrăvurile Coroanei (Vol. 3)
                                                    Legea Bărbaţilor (Vol. 4)
                                                  Lupoaica din Franţa (Vol.5)
                                                      Crinul şi Leul (Vol. 6)
                                            Când un Rege Pierde Franţa (Vol. 7)

Vicontele de Bragelonne, de Alexandre Dumas

Romanul ''Vicontele de Bragelonne'' a fost scris de Dumas sub formă de serie şi a fost finalizat în 1850. Această carte este a treia şi ultima parte din romanţele lui D’Artagnan, unde se continuă aventurile celor trei muschetari. Această lucrare este împărţită în trei serii: ''Vicontele de Bragelornne'', ''Ludovic de la Valliere'' şi ''Masca de fier''.

Povestea începe în anul 1660, în vremea domniei regelui Ludovic al XIV-lea, un rege tânăr care se află în imposibilitatea de a conduce singur ţara, aceasta fiind guvernată de către mama sa, consilierii regali sau de ministrii.

D'Artagnan rămâne eroul principal al cărţii, însă la inceputul poveştii, acesta nu se mai află în serviciul regelui, ci demisionează şi se retrage în Anglia, într-o încercare de a face avere. În prima secţiune este prezentat Raoul, fiul lui Athos, cunoscut şi ca Vicontele de Bragelonne. Această cronică povesteşte aventurile lui Raoul, Athos şi D'Artagnan, care încearcă să-l restabilească pe Carol pe tronul Angliei, iar până la sfârşit, D'Artagnan se alătură muschetarilor în calitate de căpitan.

Cea de-a doua poveste, ''Ludovic de la Valliere'', seamănă mai puţin cu un roman de aventuri şi mai mult cu o telenovelă. Se prezintă, în principal, aspectele sociale şi romantice ale familiei regale şi a curţii. Se detaliază circumstanţele din jurul ascensiunii la putere al lui Jean-Baptiste Colbert, care este ridicat în cele din urmă la un post administrativ în guvernul Franţei.

Cea de-a treia parte, detaliază evenimentele din jurul unui om încarcerat, sortit să trăiască restul vieţii sale cu faţa acoperită de o mască. Aramis şi Porthos, cred că omul închis este în realitate moştenitorul tronului Franţei şi încearcă să-l elibereze şi să-l repună în drepturi. În calitate de căpitan al muschetarilor, D'Artagnan se vede obligat să-şi aresteze foştii tovarăşi, făcând tot ce îi stă în putere pentru ca aceştia să scape, însă deşi Aramis reuşeşte să evadeze, Porthos este ucis. După ce Athos află de moartea fiului său în timpul unei bătălii, cedează din cauza durerilor şi moare un om slăbit şi bătrân.

Câţiva ani mai târziu, după moartea lui Porthos şi Athos, D'Artagnan conduce la luptă o armată franceză, după ce a fost promovat la rangul de mareşal al Franţei, o onoare pe care şi-a dorit-o o viaţă întreagă. La scurt timp, acesta moare din cauza rănilor din luptă. Aramis, singurul dintre muschetari aflat în viaţă, ajunge să servească guvernul spaniol.

Cele doua Diane, de Alexandre Dumas

Romanul ni-i prezintă pe Gabriel şi Diana, doi tineri orfani ce au copilărit împreună şi au învăţat de-a lungul timpului să-şi poarte o afecţiune sinceră, care se va transforma într-una dintre cele mai emoţionante iubiri. Aloyse, doica lui Gabriel îi promisese acestuia că în ziua în care va împlini 18 ani, îi va dezvălui un secret care probabil îi va schimba viaţa. Anii trec şi Gabriel aştepta răbdător momentul prezis de buna sa doică.

În ziua de 5 mai 1551, aflându-se în castelul contelui de Montgomery – din motive necunoscute încă de tânărul nostru – doica îi mărturiseşte adevărul legat de naşterea sa. Băiatul aflase astfel că tatăl său era chiar contele de Montgomery, iar mama sa murise la naştere. Despre tatăl său nu se ştia dacă murise, însă cert era că dispăruse cu mulţi ani în urmă. Întorcându-se în casa în care copilărise, Gabriel nu o găseşte pe Diana şi află că aceasta era la palatul regelui Henric al II-lea, deoarece aflase chiar în ziua aceea că este fiica lui. Tânăra Diana, în vârstă pe atunci de 12 ani, a fost obligată să se căsătorească, dar soţul său a murit la câteva zile după căsătorie. În urma acestei tragedii, regele hotărăşte din nou să-şi mărite fiica cu fiul conetabilul de Montemorency.

În acest timp Gabriel intrase în slujba ducelui de Guisse la Roma. Întorcându-se pe meleagurile natale el, reuşeşte să-i stârnească admiraţia regelui printr-un duel cu regele, unde tânărul nostru câştigase. Gabriel devine din ziua aceea căpitanul gărzilor regale şi îşi ia numele de contele d’Exmes.

Sfârşitul romanul ni-l prezintă pe Henric al II-lea, care moare după multe zile de suferinţă şi pe Diana de Castro care tocmai depunea jurământul pentru a intra la mănăstire. Gabriel ajunge o zi mai târziu la mănăstire, chiar după ce Diana depusese jurămâtul. O întâlneşte acolo însă pe Diana pe Poitiers care răzând,îi mărturiseşte adevărul ficei sale, cum ca ea şi Gabriel nu au nici o legatură de sânge şi ea este într-adevăr fiica regelui. Sfârşitul romanului este fabulos, însă vă las pe voi să-l descoperiţi. Este genul de carte care te ţine cu sufletul la gură.

Autor: Alexandre Dumas
Editura: Eminescu
An apariţie: 1973
Nr. pagini: 340+326 de pagini
Format: 136 x 200

The September Queen, de Gillian Bagwell

Jane Lane este la vârsta căsătoriei însă ea tânjeşte după aventură. Ea a respins fiecare pretendent, chiar şi pe cei care îi puteau oferi tot ce îşi dorea. Într-una din zile, aventura îşi face drum până la uşa ei şi odată cu ea, Jane se află în pericol de moarte.

Regaliştii luptă pentru a restabili coroana regelui Carol al II-lea şi o imploră pe Jane şi pe familia ei să le vină în ajutor. Aceştia l-au ascuns pe rege, însă armata lui Cromwell e pe urmele lui. Jane trebuie să-l trasnporte în siguranţă, deghizat în servitorul ei. În timp ce se pune în pericol, cu fiecare risc ce o aşteaptă la fiecare pas, ea se trezeşte înconjurată de dragoste din partea tânărului Carol. În ciuda reputaţiei sale ca amorez, Jane se trezeşte într-o pasiune care îi va schimba viaţa pentru totdeauna.

Autor: Gillian Bagwell
Editura: Berkley Trade
An apariţie: 2011
Nr. pagini: 400 de pagini
Format: 136 x 200

By Royal Decree, de Kate Emerson

Fermecătoare, dorită şi interzisă. Adusă la curte împreună cu alte tinere eligibile prin decretul regelui Henric al VIII-lea, Elisabeth ”Bess” Brooke îşi dă seama pentru prima dată că frumuseţea poate fi pericoloasă. Deşi Bess nu are nici o dorinţă să se căsătorească cu regele bătrân, ea şi familia ei nu ar avea de ales dacă ochii lui Henric cădeau asupra ei. Însă există şi alte pericole, din vreme ce Bess era interesată de elegantul curtean Will Parr. Bess găseşte sărutările lui Will mai dulci ca mierea, însă căsătoria dintre ei ar putea fi imposibilă. Will este un om divorţat şi recăsătoria era interzisă. Bess şi Will pot spera ca regele să fie convins şi să emită un decret regal care să le permită să se căsătorească, însă pentru a-şi atinge scopul, cei doi vor avea nevoie de favoarea regală. Pe fondul alianţelor schimbătoare a roialităţii şi nobilimii, Bess şi Will efectuează un dans periculos printre intrigile palatului.

Autor: Kate Emerson
Editura: Gallery Books
An apariţie: 2010
Nr. pagini: 384 de pagini
Format: 136 x 200

Moştenirea Boleyn, de Philippa Gregory

Romanul evoca admirabil atmosfera de teroare şi nesiguranţă ce domneşte la curtea Angliei în ultimii ani de cârmuire a regelui Henric al VIII‑lea, văzută din perspectiva a trei femei extrem de diferite, ale căror destine sunt legate între ele prin moştenirea cumplită lăsată de Anne Boleyn: regina Anne de Cleves, Katherine Howard, domnişoara ei de companie şi apoi succesoarea ei la tronul Angliei, şi Jane Boleyn, femeia care şi‑a trimis soţul şi cumnata la esafod prin mărturia ei mincinoasă şi care devine unealta distrugerii acestor două regine efemere.

                 

Philippa Gregory încearcă să restabilească adevărul istoric şi să ofere cititorului un portret cât mai apropiat de realitate al acestor trei femei nedreptăţite vreme îndelungată de sursele istorice, surprinzând cu o subtilitate uimitoare gândurile, temerile, ambiţiile şi eforturile lor de‑a supravieţui într‑o lume primejdioasă, sfâşiată de intrigi complicate şi condusă de un rege tiranic, suspicios şi răzbunător, care dispune după bunul său plac de vieţile supuşilor şi se crede egalul lui Dumnezeu.

Din colecţia Tudorilor mai fac parte:

Cei patruzeci şi cinci, de Alexandre Dumas

Acţiunea se petrece între 1585 şi 1586, treisprezece ani după masacrul din noaptea Sfântului Bartolomeu, când Franţa este încă în plină tensiune şi agitaţie din cauza “războiului religiilor” şi a luptei pentru putere.

Perioada tumultuoasă a secolului al XVI-lea i-a oferit lui Dumas o cantitate mare de material istoric; el a ales să urmărească în romanul sau trei piste principale ale evoluţiei politice şi sociale ale acelor vremuri: evenimentele tulburi din Paris, ascensiunea la putere a lui Henric al IV-lea de Navara şi deruta ducelui d’Anjou, în Flandra.

Intriga complexă, personajele puternice cu interese clare dar incompatibile, scenele de război alternate cu cele de dragoste, reuşesc să întregească această capodoperă, pe drept cuvânt una dintre cele mai valoroase din portofoliul autorului.

Autor: Alexandre Dumas
Editura: Adevărul
An apariţie: 2008
Nr. pagini: 992 de pagini
Format: 136 x 200

După douăzeci de ani, de Alexandre Dumas

În anul 1648, la 20 de ani după încheierea primului volum al seriei celor trei muschetari, Ludovic al XIII-lea a murit, cât şi Cardinalul Richelieu şi, în timp ce coroana Franţei este în mâinile regentei Anna de Austria, puterea reală se afla în mâinile cardinalului Mazarin, soţul ei secret.

D'Artagnan este acum locotenentul muschetarilor iar cei trei prieteni ai săi s-au retras din serviciul muschetarilor. Athos devenise un nobil conte de La Fere şi se retrasese la casa lui împreună cu fiul său, Raoul de Bragelonne, Aramis, al cărui nume real era D'Herblay, îşi urmase intenţiile de a renunţa la hainele de muschetar pentru cele de preot, iar Porthos se căsătorise cu o femeie bogată, care îi lăsase toată averea după moartea sa timpurie. Însă problemele aveau să apară atât în Franţa, cât şi în Anglia. Cromwell ameninţa instituţia roialităţii engleze în timp ce mărşăluia împotriva lui Carol I, iar Franţa era pe cale de a se rupe. D'Artagnan îşi strânge prietenii pentru a salva monarhul englez, însă în ciuda eforturilor sale, Carol I este ucis. În povestea noastră apare şi Mordaunt, fiul lui Milady, care caută să răzbune moartea mamei sale, zădărnicindu-le eforturile. Neînfricaţi, eroii noştri se întorc în Franţa la timp, pentru a-l salva pe tânărul Ludovic al XIV-lea şi de a-l enerva pe cardinalul Mazarin.

Romanul este puţin mai lent decât ''Cei trei muschetari'', însă este o lectură la fel de interesantă. Cartea se încheie într-o notă pozitivă, după o admirabilă intervenţie a lui D'Artagnan. Dumas face ca personajele sale să crească şi dezvoltă personalitatea pe care aceştia o aveau în ''Cei trei muschetari''. Toţi crescuseră şi îşi văzuseră de viaţa lor, separat, însă prietenia avea să-i unească din nou. Continuarea eroilor noştri se află în a treia parte a seriei, în cartea ''Vicontele de Bragelonne''.

Autor: Alexandre Dumas
Editura: Adevarul
An apariţie: 2011

Pajul ducelui de Savoia, de Alexandre Dumas

Acest roman este mult mai obscur şi mai greu decât sunt celelalte romane de Dumas, cum ar fi Contele de Monte Cristo sau Cei trei muschetari. Însă cu caracterele sale captivate, Dumas îşi începe cartea cu prezentarea unui mare grup de aventuriei.

Ne petrecem câteva capitole aflând mai multe detalii despre ei, iar apoi, subiectul sare brusc la caracterul lui Emmanuel Philibert, Ducele de Savoia, timp în care nu mai aflăm nimic despre aventuriei, până pe la jumătatea cărţii. Părearea mea este că aceştia au fost prezentaţi pentru a oferi o prezentare despre asediul de la Saint Quentin. Spre deosebire de Contele de Monte Cristo, unde personajele dispar şilinia povestii se leagă la final, aici dispar în totalitate.

Emmanuel Philibert, eroul principal al romanului, fiul lui Carol al III-lea şi a Berenicei de Portugalia, este un soldat excelent şi un diplomat viclean, care a reuşit să elibereze domeniul Savoia, acesta fiind ocupat de domninaţia străină.

Servind în armata lui Carol al V-lea, în războiul împotriva lui Francisc I al Franţei, Emmanuel se distinge prin capturarea regiunii Hesdin. Victoria sa asupra francezilor la Saint-Quentin, fiind de partea spanilolor, a dus la solidificarea puterii sale în Savoia. Pacea de la Cateau-Cambrésis duce la încheierea războiului dintre cei doi conducători, Carol şi Francisc, iar Emmanuel reuşeşte să-şi recupereze domeniile şi să se căsătorească cu Margareta a Franţei, sora regelui Henric al II-lea.

Cei trei muschetari, de Alexandre Dumas

În cartea Cei trei muschetari se relatează aventurile tânărului d’Artagnan după ce sosește la Paris în urmărirea visului său de a deveni un muschetar al regelui.

Romanul lui Dumas descrie aventurile lui d’Artagnan și ale camarazilor săi între anii 1626 și 1628, și implicarea lor în intrigile din jurul regelui Ludovic al XIII-lea, al puternicului Cardinal Richelieu, al frumoasei regine Ana de Austria, al iubitului englez al acesteia, George Villiers, Duce de Buckingham, precum și în asediul orașului La Rochelle. Acțiunile celor patru prieteni se vor intersecta și cu planurile misterioaseiMilady de Winter, și ale secretarului lui Richelieu, Contele de Rochefort.

Prin „Cei trei muschetari” Dumas creează un roman de aventuri de succes, de factură romantică, îmbogățit cu toate „ingredientele” care puteau face rețeta celebră: mizează pe un erou excepțional, îndrăzneț și dornic de peripeții, îi oferă evenimente spectaculoase, periculoase, lasă să alterneze scene de luptă cu unele de dragoste. Intriga este clară, bazată pe scheme antitetice: regelui i se opune cardinalul, muschetarii domnului de Tréville gărzilor lui Richelieu, Milady doamnei Bonacieux etc. Ceea ce dă farmec și individualizează narațiunea lui Dumas este stilul simplu, neprețios (chiar dacă uneori cam dezlânat) și mai ales plin de umor. În fond, nu conținutul eroic conferă romanului originalitatea sa; tradiția relatării exaltate a faptelor de vitejie e regăsită în forme destul de asemănătoare încă în literatura Evului Mediu ori a perioadei clasice: e cazul acelor eroi ca Roland ori Cidul. Pentru romanticul Dumas însă eroismul nu mai cadrează cu seriozitatea. Serioase și mereu încruntate sunt personajele care intră pe schema eroului negativ: Cardinalul și gărzile sale, Milady (al cărei zâmbet, dacă nu e de răzbunare, e unul prefăcut), domnul Bonacieux. Umorul e semnul inteligenței superioare, iar muschetarii lui Dumas știu să șarjeze și cu spada și cu vorba. De altfel, eroii par a se contamina de simțul umorului de la naratorul însuși, care nu o dată își atinge ironic personajele: Porthos, ușor fanfaron, preferă să inventeze povești cu lupte nemaivăzute și ducese îndrăgostite decât să-și mărturisească înfrângerea ori interesul pentru vreo femeie de rând; Aramis cel pios vrea să se călugărească de câte ori întârzie scrisorile iubitei; în sfârșit, tânărul d’Artagnan, pornit din Tarbes să cucerească lumea și părând „o copie credincioasă a eroului lui Cervantes” devine sub zâmbetul naratorului chiar „concurentul domnului de Tréville”.

Muschetarii lui Dumas rămân totuși construiți pe un model etic: e un model pe care trebuie să-l recunoaștem în acel cod al onoarei căruia nici unul nu i se sustrage; în felul acesta trebuie înțelese duelările după tipic, ritualurile adresărilor ceremonioase între gentilomi, respectul cuvântului dat, ca și promisiunile făcute către sine, nepăsarea față de moarte și nu în ultimul rând fidelitatea față de suveran. E un cod cu valoare absolută, dar peste care se așază, înlăturându-i asprimea, libertatea poznașă a personajului. Pentru Dumas, eroismul nu mai e unul sublim, ci unul simpatic.

Povestea lui d’Artagnan se continuă în alte două romane ale lui Dumas, După douăzeci de ani și Vicontele de Bragelonne.

Autor: Alexandre Dumas
Editura: Adevarul
An apariţie: 2009
Nr. pagini: 368 de pagini
Format: 136 x 200

Doamna de Monsoreau, de Alexandre Dumas

Petrecută în timpul domniei lui Henric al III-lea (secolul XVI, epoca preferată a lui Alexandre Dumas-tatăl), povestea doamnei de Monsoreau este privită din două unchiuri diferite. Pe de o parte, Dumas ne descrie frumoasa relație dintre ea și contele de Bussy.

Pe de altă parte, această relație este influențată de răsturnările de situație de la Curte, de luptele între catolici și protestanți și între copiii Caterinei de Medici și ai defunctului rege Henric al II-lea, care ajung, succesiv, pe tronul Franței: Francisc al II-lea, Carol al IX-le, Henric al III-lea și, la scurt timp după, regele hughenot Henric al IV-lea (Henric de Navarra), ce devine rege prin căsătoria cu Margareta, sora cea mică a celor trei.

Doamna de Monsoreau nu este unul din cele mai cunoscute romane ale lui Dumas, dar este cu siguranță unul dintre cele mai bune, prin complexitatea firului narativ și prin personajele romantice, de care nu ai cum să nu te îndrăgostești, ca și prin felul delicios în care descrie intrigile de la Curtea Franței, ipocriziile și jocurile de culise care schimbă, de la o zi la asta, soarta unei întregi națiuni.

Autor: Alexandre Dumas
Editura: Leda
An apariţie: 2009
Nr. pagini: 912 de pagini
Format: 136 x 200

Surorile Boleyn, de Philippa Gregory

Romanul descrie rivalitatea dintre Mary și Anne Boleyn și lupta lor pentru dragostea și favorurile regelui Henric al VIII-lea. Cartea începe cu decapitarea Ducelui Buckingham, un foarte apropiat prieten al regelui Henric, a cărui crima a fost faptul ca a declarat în public că regele poate muri oricând fără să lase un fiu ca succesor. Tânărul rege începe imediat să-și exercite puterile sale despotice și va face tot ce îi stă în putere ca să obțină ccea ce și-a dorit mereu: un fiu.

La un an de la scena mai sus prezentată, Anne Boleyn își anunță sosirea din Franța ca să trăiască la curtea Angliei. Mary este încântată să o vadă pe sora ei, chiar dacă între cele două adolescente a existat mereu o competiție legendară. Unchiul lor Howard, mama lor, Elizabeth Howard precum și tatăl lor Sir Thomas Boleyn, își crescuseră fetele ca pe niște premii pe care le puteau oferi cu ușurință în schimbul câștigului de putere asupra familiei. Ambele fete fuseseră educate la curtea Franței a regelui Francisc I, pentru a-și rafina abilitățile de curtezane. Atunci când Anne este adusă înapoi la Londra, Mary este deja căsătorită cu William Carey, deși avea doar 13 ani. Povestea este spusă din perspectiva lui Mary, a cărei narațiune se transformă în timp ce ajunge la maturitate și își descoperă adevaratele valori feminine. Frații Mary, Anne, și George Boleyn ajung adesea în complicitate iar la ordinele familiei aceștia conspiră pentru a ridica familia la curtea regelui.

La scurt timp după sosirea lui Anne, membrii familiei îi spun lui Mary că regele a devenit interesat de Anne și că aceasta ar trebui să-l atraga pe rege în patul său. Familia Howard-Boleyn decisese să o folosească pe Mary în avantajul lor. Deoarece soția regelui, regina Katherine, reușise să-i ofere regelui o singură fiica și devenea, vizibil, din ce în ce mai bătrână pentru a concepe alți copii, Henric își mutase atenția asupra curtezanelor. Dacă Mary reușea să-i ofere regelui un fiu, familia Howard-Boelyn putea spera să aibă o pretenție parțială asupra tronului Angliei. Regele reușește să facă aranjamente cu soțul lui Mary, astfel Lordul Carey nu mai putea avea pretenții de ordin sexual cu soția sa, ba chiar insista ca aceasta să mergă noaptea să doarmă alături de rege. Daca Mary avea să rămână gravidă, regele trebuia să fie sigur că acel copil ți aparține.

Aduse la curte pentru a ocupa funcțiile de domnișoare de onoare ale reginei Khaterine de Aragon, actuala soție a regelui, Mary și Anne concurează pentru a intra în grațiile regelui. Anne o ajută pe sora sa să-l seducă pe rege și în decursul următorilor ani Mary reușește să nască doi copii nelegitimi ai regelui, o fiică și un fiu. În scopul de a menține interesul regelui Henric și ca acesta să nu-și îndrepte atenția către familia Seymour, rivalii familiei Boleyn, Anne este îndemnată să flirteze cu regele pe perioada cât Mary este însărcinată și chiar să-i i-a locul în pat, dacă acest lucru este necesar. Anne este mult mai vicleană decât sora sa și reușește să câștige atenția regelui, devenind chiar unul dintre consilierii lui Henric. După ce atenția regelui se află în totalitate aupra lui Anne, lui Mary îi este permis să se întoarcă la soțul ei, aceasta învățând să aprecieze viața simplă de la țară alături de el, iar copii trezindu-i iubirea și compasiunea, sentimente absente în familia sa.

O poveste de ambiție nemărginită, cartea oferă o privire fascinantă asupra epocii feudale din Anglia, unde cruzimea, politica coruptă, luxul decadat, rivalitatea vicioasă și superstițiile erau ceva normal pentru acea vreme. Cu toate că cei mai mulți oameni sunt conștienți de soarta lui Anne Boleyn, autoarea a însuflețit poveste pentru noi, aducând emoție și detalii istorice obscure, dând viață fiecărui personaj în parte.

Din colecţia Tudorilor mai fac parte:

Regina Margot, de Alexandre Dumas

„Regina Margot” este un roman de dragoste și aventură. Povestea închipuită de Alexandre Dumas o are în centru pe Margareta de Valois, rămasă în istorie sub numele de „regina Margot”, fiica lui Henric al II-lea și a extrem de influentei regine Caterina de Medici.

La sfârșitul secolului al XVI-lea, sub domnia capriciosului rege Carol al IX-lea, când catolicii își disputau cu protestanții puterea politică, căsătoria dintre regina Margot și un prinț protestant, Henric de Bourbon, a reprezentat o șansă pentru reconciliere.

Dar destinul a hotărât altfel și a urmat sângerosul masacru din noaptea Sfântului Bartolomeu, petrecut în anul 1572, când au fost uciși sute de protestanți.

Într-o perioadă tulbure, când intrigile de la Curte se înmulțesc la nesfârșit, regina Margot trăiește o poveste de dragoste cu tânărul La Môle, și el protestant. Viața celor doi, precum și a regelui Henric de Bourbon, este periclitată de planurile malefice pe care le urzește neîncetat Caterina de Medici.

Autor: Alexandre Dumas
Editura: Adevarul
An apariţie: 2011
Nr. pagini: 352 de pagini (vol.1) şi 336 de pagini (vol.2)
Format: 136 x 200

Between two queens, de Kate Emerson

Frumoasă, cochetă şi ambiţioasă. Nan Bassett speră că o vizită la curtea regelui Henric al VIII-lea o va aduce mai aproape de o căsătorie mare. Dar, la scurt timp după ce devine domnişoara de onoare a Reginei Jane, regina moare la naştere. În timp ce curtea se scufundă într-un doliu profund, Nan pune ochii pe cel mai mare om din toată Anglia … după ce regele a obervat-o. La urma urmei, nu ar fi prima dată când regele Henric a ales să se căsătorească cu o domnişoară de onoare. În recenta Anglie protestantă, unde sunt desfăşurate comploturi pentru a restabili vechea religie, Nan ar putea fi singura care îl poate linişti pe regele care e suspect de loialitatea familiei sale. Însă favoarea unui rege poate fi periculoasă şi riscantă, nu doar pentru Nan, ci pentru toata familia ei. Pasionata Nan păstrează un secret, unul care ar putea pune viitorul ei şi viaţa ei, într-un mare pericol, în cazul în care ar descoperi cineva adevărul.

Bazat pe viaţa reală a Annei Bessett şi a familiei sale, cartea este o imagine captivantă a pericolelor şi deliciilor a epocii pasionate a Angliei.

Autor: Kate Emerson
Editura: St. Martin’s Griffin
An apariţie: 2010
Nr. pagini: 384 de pagini
Format: 136 x 200

Pleasure palace, de Kate Emerson

Jeanne Popyncourt are doar opt ani, în 1498, atunci când ea şi mama ei, o domnişoara de companie a Annei de Bretagne, sunt forţate să fugă de la curtea Franţei. Conştientă de motivele din spatele plecării lor bruşte, copilul nevinovat, se stabileşte în noua sa viaţă din Anglia, păstrând compania copiilor de nobili şi învăţându-le pe prinţesele regale limba franceză.

După ce mama sa moare pe neaşteptate, Jane ajunge sub protecţia integrală a regelui Henric al VII-lea. Ea devine mai târziu domnişoara de onoare şi confidenta tinerei sale fiice, prinţesa Maria.

După ce Henric al VIII-lea urcă pe tron, continuând războiul cu Franţa, Jane devine amanta ducelui de Longueville, un elegant prizonier francez al războiului care era căsătorit. Unii dintre vechii săi prieteni devin suspecţi cu privire la strânsa prietenie a acesteia cu inamicul, însă acum Jane a crescut şi a devenit precaută la maşinaţiunile de judecată ale curtii. Ea începe să caute răspunsuri cu privire la mistere trecutului ei, crezând adevărul persoanelor care au participat la ultimele ore din viaţa ale mamei sale.

Decrierea plină de viaţă a lui Jane Popyncourt de către autoare include şi decrieri ale îmbrăcăminţii, comportamentului şi divertismentului exagerat de la curtea regală, precum turnirurile, concursurile şi balurile mascate, adăugând la acestea momente subtile de mister şi intrigi politice. Se ştiu puţine detalii istorice despre Jane, dar Emerson ţese un scenariu plauzibil din fragmentele găsite despre viaţa sa. Spre deosebire de alte romane de pe piaţa super aglomerată a Tudorilor, autoarea nu se concentrează doar pe scandalurile vremii, ci pe date concrete, prezentând-o pe Jane ca fiind o femeie inteligentă, care îşi urmăreşte pasiunile, cântăreşte opţiunile şi păşeşte cu capul sus. Cartea este disponibilă doar in engleză.

Autor: Kate Emerson
Editura: St. Martin’s Griffin
An apariţie: 2009
Nr. pagini: 400 de pagini
Format: 136 x 200