Iubirile imposibile ale lui Petronius, de Vintilă Corbul

Acest roman l-am terminat într-o săptămână în care mă aflam în concediu, aceasta fiind singura mea plăcere de a mă afunda într-o altă lume, departe, tocmai în era Imperiului Roman.

                
 Cartea începe cu povestea tânărului Pretonius proiectată pe fundalul unei Rome bulversate de tirania și demența unor împărați degenerați: Tiberiu, Caligula, Claudiu și Nero, autorul punând accent pe hazardul și cruzimea hotărârilor luate de aceștia, pe etalarea desfrânării generale, de la Curtea imperială și până la plebe.

               
Într-un alt plan este arătată iubirea incestuasă și moartea lui Petronius și a Cynthiei, doi frați gemeni, care află cu stupoare de la prințesa Antonia că sunt copii lui Postumus și nepoții împăratului Octavian Augustus. Deși Petronius este unul dintre moștenitorii tronului însă paternitatea lui este cunoscută doar de el și de prințesa Antonia, acesta încearcă să-și răzbune tatăl, și în același timp încearcă să-i mulțumească pe toți aceși împărați tirani care organizează comploturi în familie pentru a deține puterea.

               
Caligula încearcă din toate puterile, cu ajutorul lui Petroniu, să-și salveze piele în timpul domniei lui Tiberiu, împăratul tiran care omora membrii familiei cu sânge rece. Caligula însă a jucat atât de bine rolul desfrânatului, omului de nimic, bufonului, umilindu-se şi linguşindu-şi împăratul, încât l-a cucerit. Şi în plus, Tiberiu se ferea să-l omoare, căci o dată cu el s-ar fi stins şi dinastia lor, Iulio - Claudiană. Și totuși printr-un complot bine organizat reușește să-i grăbească moartea lui Tiberiu și din cel care se umilește și se lingușește, devine atotputernicul care ține în mâini viețile celorlalți. Puterea îl înnebunește, făcându-l să se creadă Zeul tuturor și astfel roata se învârte și cei care ieri erau favoriții împăratului, înconjurați cu toata slava şi linguşiţi de cei din jur pentru a le câştiga favoarea, cad o dată cu moartea împăratului, sunt condamnaţi, ucişi, iar averile le sunt confiscate, în timp ce surghiuniţii se întorc din exil şi sunt repuşi în drepturi. Iar pe fondul acestor lupte pentru putere, fiecare clipă e trăită pe bună dreptate, ca şi când ar fi ultima, într-un desfrâu total, într-o beţie cruntă şi o îmbuibare cu cele mai alese mâncăruri. Spectacolul Romei este halucinant, este o lume a contrariilor, a exceselor, a opulenţei şi a sărăciei lucii.

               
 Cartea este o reală valoarea unde sunt prezentate excesele și sărăcia, comploturile și iubirile imposibile, unde Petronius este personajul principal și luptă să își găsească locul.

Caderea Constantinopolelui, de Vintilă Corbul

Romanul lui Vintilă Corbul, îi prezintă cititorului cum a fost cucerită capitala Iperiului Bizantin de forţele Imperiului Otoman, sud comanda lui Mehmed al II-lea. Căderea Constantinopolelui a însemnat nu numai sfârsitul Imperiului Roman de Răsărit şi moartea ultimului împărat bizantin, Constantin al XI-lea, dar şi o victorie strategică de o importanţă crucială pentru cucerirea estului mediteranean şi al Balcanilor de către otomani.

Visul lui Mehmed al II-lea era să intre triumfator în frumoasa capitală a Imperiului Bizantin, Constantinopol. Când turcii s-au strecurat în oraş, panica i-a cuprins pe bizantini. Împăratul Constantin a murit luptând eroic pe ziduri, alături de alţi mii de bizantini. Timp de trei zile, turcii au jefuit cumplit oraşul, ucigând, violând şi prădând; Mehmed a poruncit însă ca violenţele să înceteze, dovedind clemenţă faţă de supravieţuitori. În scurtă vreme, graţie măsurilor luate de sultan şi a colonizării masive cu populaţie musulmană, Constantinopolul, redenumit Istanbul, va redeveni unul dintre marile oraşe ale lumii.

Acest roman istoric este tipul de carte care te copleşeşte cu desăvârşire. Nu îţi vine să o laşi din mână până n-o citeşti pe toată, nu te lasă nici în timpul mesei, nici în transportul public şi nici chiar la locul de muncă.

Este deajuns să deschizi cartea, să citeşti un capitol, două şi te prăbuşeşti în altă lume, si unde ai senzaţia că nu-i un roman istoric, ci un text magic, a cărui lectură te poate ajuta să faci salturi în timp.

                 

Când vezi că te apropii de sfârşit, în suflet se strecoară o senzaţie de nelinişte şi te întrebi când ai citit atât de repede cele 1200 de pagini ?

                 

Recomand acest roman chiar şi celor care nu au citit până la sfârşit nici o carte, în toată viaţa, este romanul care vă poate schimba cu desăvârşire atitudinea faţă de lectură.