Cavalerul de Mauleon, de Alexandre Dumas

Istoria bastardului Mauleon este preluată dintr-un manuscris conceput de către cronicarul Jehan Froissart şi expusă de Dumas într-o aventură formidabilă. Povestea începe cu eroul principal, Agenor de Mauleon şi a credinciosului său scutier, Musaron, care călătoreau spre Portugalia pentru a se alătura lui Frederick, Marele Maestru de Saint-Jacques, fratele regelui Spaniei, Don Pedro. Agenro întâlneşte pe drum un maur însoţit de suita sa şi de o litieră acoperită cu perdele, lucru care îl intrigă şi îl determină să afle secretul păzit de ochii lumii. În drum spre Sevilla, Agenor reuşeşte să afle secretul litierei: o tânără fată, Aissa, fiica adoptivă a maurului, de care se îndrăgosteşte imediat.

Dintr-o altă perspectivă, ne este prezentată viaţa monarhului Don Pedro, care fusese căsătorit cu Blanche de Bourbon, sora regelui Carol al V-lea al Franţei, pe care o acuză că fusese amanta fratelui său, Frederick. La sosirea lui Frederick în Sevilla, Don Pedro, sfătuit de maur şi încurajat de Maria Padilla, amanata regelui, îl asasinează pe Frederick, iar Agenor, în timp ce aleargă să o apere pe regina Blanche, ajunge prea târziu, aceasta fiind înjunghiată de maur. Ultima dorinţă a reginei era ca Agneor să-i regelui Carol despre sfârşitul ei.

De-a lungul drumului sau spre Franţa, Agenor are şansa să-i salveze viaţa lui Henric de Trastamara, un alt frate al regelui Don Pedro şi un alt pretendent al tronului Spaniei. Agenor primeşte comanda unei armate de la du Guesclin, pentru a purta un război cu Spania, însă în Bordeaus, el şi Henric descoperă că Prinţul de Wales, fiul regelui Eduard al III-lea, avea să-l ajute pe Don Pedro cu armata sa britanică.

Henric reuşise să fie încoronat într-o parte a Spaniei. Într-o luptă decisivă, el reuşeşte să scape cu viaţă însă du Guesclin şi Agenor sunt luaţi prizonieri. Deşi maurul dorea să-i ucidă, Prinţul de Wales intervine şi cere drept recompensă, o sumă de bani din partea regelui Franţei. Atunci când totul a fost plătit, Agenor şi du Guesclin sunt eliberaţi, iar Agenor este trimis ca ambasador la regele Don Pedro.

Nu am să spun sfârşitul cărţii, care nu a fost deloc cum m-aş fi aşteptat să fie. Cartea este o aventură de la început şi până la sfârşit, unde sunt prezentate excesele de putere, intrigile şi iubirile, şi unde Agenor, eroul nostru, luptă să facă dreptate şi să îşi găsească locul.

Sânge şi splendoare, de Sarah Dunant

De la Machiavelli încoace, istoria familiei Borgia a constituit un subiect pentru numeroşi scriitori. În perioada Renascentistă, de la Biserica Romano-Catolică şi până la filozofia politică, numele Borgia reprezenta putere iar membrii familiei erau socotiţi ca fiind simbolul corupţiei.

Sarah Dunant, autoarea romanului ''Sânge şi splendoare'' a combinat thrillerul psihologic cu istoria, oferind o cronică flamboaiantă a uneia dintre cele mai spectaculoase familii din istoria lumii.

Spre sfârşitul secolului al XV-lea, frumuseţea şi prosperitatea Italiei sunt marcate de violenţă, intrigă şi corupţie, mai cu seamă în Roma şi în sânul Bisericii Catolice. Familia Borgia este văzută drept cea mai coruptă din punct de vedere sexual şi financiar, făcând-o cea mai violentă familie din acea vreme.

Cardinalul Rodrigo Borgia, îşi foloseşte influenţa, cumpărându-i pe înalţii prelaţi, pentru a ajunge la puterea supremă sub numele de Papa Alexandru al VI-lea. O familie străină într-un oraş italian este un prilej de controverse şi conflicte pe care doar un strateg excelent şi un diplomat precum Rodrigo Borgia le poate surmonta.

În cele 512 pagini, Sarah Dunant arată nu doar viclenia de care este capabilă specia umană, ci şi modul în care aceasta poate fi subjugată, mergând pe principiul piramidei. Cesare Borgia este prezentat ca fiul viril al Papei, un comandant de oşti cu o fire rece şi iute de mână, capabil chiar şi de fraticid, pentru a putea avea puterea supremă. Lucrezia, singura fiică a Papei, este prezentată ca o fire blajină şi mai puţin acuzată de acte sângeroase. Fiind o Borgia, firea ei nu se aseamană cu tăria de caracter pe care o au restul membrilor din familie şi îndură viclenia cu care tatăl său şi Cesare îi desfac prima căsătorie şi cum o distrug pe a doua, din motive politice. Ceilalţi doi copii ai Papei, Juan şi Jofre, nu au o atât de mare însemnătate istorică pe care au avut-o Lucrezia şi Cesare.

Sarah Dunant aduce în prim-plan o carte mai puţin academică, aşa cum ne-au obişnuit manualele de istorie. Este o abordare inedită a unei istorii care nu a făcut doar subiectul unui serial, ci şi a atâtor tratate mai vechi sau mai noi în legătură cu supremaţia cu care un cap al familiei îşi poate îngenunchea supuşii.